destin

Nu! Niciodata! N-am sa mai las garda jos sperand ca nenorocitul si-a jucat toate cartile si ma lasa in sfarsit in pace...sa ma linistesc...sa-mi contemplez reusita...ipotetica de altfel...si asumata prea usor poate... Trei aşi... O mana la care multi viseaza... macar la un moment dat in viata... "All in" am zis! Numai ca nenorocitul a mers la cacealma si a profitat de entuziasmul fiintei care se trezeste dintr-o data in fata clipei marete la care viseaza de la prima numarare coerenta pana la 10. Respiratia mi se accelerase, campul vizual se ingustase...parca nu mai reuseam sa focalizez nimic in spatele celor cinci carti castigatoare...refuzam sa-mi mai controlez reactiile si chiar sa ma mai gandesc la ceva. TOTUL...era chiar in mana mea!
Dar el... ca un amant fenomenal...n-a incetat sa ma surprinda... Quinta royala!
...liniste...ochi rosii furiosi privesc cele cinci carti ordonate dupa culoare...
Am ramas ingenuncheata privindu-l cum imi ia toti banii, calculat, enervant de tacticos, fara sa se grabeasca... Prelungea parca momentele victoriase catre eternitate...
Inainte ca usa sa se inchida in urma-i, cu ultimele puteri l-am rugat "Macar bani de taxi poti sa-mi lasi?" Extrem de senin se intoarce si-mi lasa prima hartie ce-i pica in mana pe masa. 50Euro. Si fara ca macar sa apuce sa se indeparteze din nou, cu privirea-mi fixata la singura hartie ce-mi amintea de economiile de o viata-ntreaga mi-am desclestat din nou buzele, numai ca de data aceasta implorand "Revansa!"
Nici nu a avut incotro si s-a asezat din nou, de data asta ceva mai nervos. Nu-mi invatatsem lectia si asta il supara. Avea sa fie pe viata si pe moarte.

o lume minunata

doar azi... din nefericire... si doar putin... caci mai mult nu imi permite programul... ma intorc in trecut 10-15 ani si imi amintesc cum ma trezeam in vacanta si venea buni cu branza de vaci si smantana si margarete cu susan calde si manacam in curte, apoi adunam toate carpele si hainele rupte de prin casa si faceam hainutze papusilor, nu ma tinea mult si ma plictiseam, veneau copiii la mine si ne jucam de-a scoala, faceam leagane in nucul din gradina ( sub care sapam gropi pe care le umpleam cu noroi si le acopeream cu frunze pentru surorile Enache) seara jucam ratele si vanatorii sau de-a v-ati ascunselea, mai aveam si momente in care eram pedepsita in care stateam si ma uitam pe geam la copiii care se joaca pe strada si nu-mi doream decat sa ma fac mare si "sa le arat eu lor" Am apucat, din fericire, sa ma bucur de toate momentele alea si sa-mi traiesc copilaria asa cum a trebuit, asa cum e frumos, asa cum fratii mai mici n-au mai reusit si cum copiii nostri nu-si vor putea imagina. Am avut norocul sa cresc intr-o casa cu o curte enorma, cu livada si vie in spate, cu multi copii de varsta mea pe strada, stand pe o paturica la umbra si mesterind ceva, asta cand nu cadeam din copaci/ de pe garduri/ nu-mi juleam genunchii... Nu-mi trecea prin cap cat avea sa devina de complicat cativa ani mai tarziu... asa cum le placea parintilor sa-mi spuna, singurele griji erau sa invat bine la scoala si sa fiu cuminte. Floare la ureche as zice acum...

E bine sa te poti intoarce la trecut, sa ai la ce, sa iti poti incarca bateriile in cateva minute, sa iti amintesti de Ziua Copilului, ca ai fost si tu unul odata si ca poti fi in continuare ori de cate ori poftesti!

to do list

• sa ies mai mult si sa nu mai lenevesc cu orele la tv cand oricum nu e nimic interesant de vazut si mai rau ma enervez
• sa citesc mai mult si sa nu mai dau vina pe el cand ma plictisesc
• sa nu mai plang atat de mult si atat de usor - si mai ales sa incetez sa sper ca oamenii se pot schimba. never! sau cel putin nu intr-un mod care sa ma bucure. ce mi-a placut din prima clipa o sa-mi placa la orice ora din zi sau din noapte si ce mi-a displacut instantaneu imi va crea aceeasi stare ori de cate ori are ocazia.
• sa nu mai mananc porcarii, sa gatesc mai mult, sa-mi iau bicicleta
• sa nu ma mai exteriorizez atat de mult, sa fiu mai echilibrata, si sa fac in asa fel incat sa nu mi se mai spuna mai des de o data pe luna ca sunt instabila psihic
• sa-i iau o prajitura cu ocazia zilei copilului
  
• sa las naibii tampeniile si sa ma apuc de invatat pt examenul de maine (si pt ca tot sunt in zona...)
• sa termin de scris licenta si implicit, facultatea si sa ma apuc finally de ceva cu adevarat misto, care sa nu ma mai faca sa ma simt de parca as pierde incontinuu timpul.

p.s.: happy b-day alanis :)

roz

M-am inselat. Nu, nu da roade metoda anterior amintita. E doar un fel de fumigena. Dar cu fum roz. Al dracu talent care ma-ncearca, numai la clisee ma duce mintea :)) Si dupa cum spuneam, "fumul roz" te-nvaluie si iti distrage atentia, facand ca mai apoi realitatea sa inceapa sa se contureze din nou LA FEL cum ai lasat-o. Dar vai!... [=))]
Cat de crunt e momentul cand realizezi ca te-ai inselat! Si abia atunci rabufnesti cu adevarat. Mai urat si mai absurd decat ti-ai fi putut imagina. Pt ca la tot amalgamul de trairi contradictorii se mai adauga si furia la adresa propriei persoane. Singura pe care credeai ca te poti baza.
Defularea e reconfortanta... finally...

sa incercam si-asa

sunt suficiente uneori cateva sute de ml de alcool pentru a dezactiva scutul. si dau navala. ganduri negre, furie, revolta, nemultumiri. si precum "cireasa de pe tort" - de care btw nu am avut parte niciodata pt ca prefer sa o cedez cuiva...oricui...numai sa nu ma simt vinovata pt devorarea in nesimtire a deliciului suprem, nu neaparat dpdv al excitatiei produsa papilelor gustative, ci pur si simplu ca simbol - scot capul din nisip si FRUSTRARILE. iar daca se intampla ca plamanii si gatul sa-mi fie putin varza si nici macar de tigari sa nu pot profita fiasco-ul e maxim. nu mai exista cale de scapare. dar e benefic. si uman. toate eforturile zilnice de a ma preface multumita, fericita, impacata, dornica de a sari in ajutor ma ajung. si de aici si frustrarile. cu totii au pretentia sa fiu fresh si happy happy joy joy a! si neaparat stalp de sustinere pt toti deprimatii si neajutoratii societatii. da...pt ca asa i-am invatat. how about me? in astfel de momente, in care imi vine sa-mi smulg parul din cap FIR cu FIR, in loc sa frec pe cineva la cap, asa cum vad ca se practica, prefer sa-mi anesteziez creierul si sa insir elucubratii pe serverul blogspot. iar acum realizez absurditatea gestului si zambesc. poate si berea e de vina. gata. am uitat :) nu citesc ce-am scris mai sus. dau publicare. si maine ma voi inveseli si mai tare cand voi reciti. zau ca metoda mea e mai buna!

dream together, die alone

Mai intai ne-am dorit sa ne mutam pe langa Cismigiu, deasupra Expirat-ului. Ar fi insemnat mai putini bani pe taxi, mai multi bani de bere; mai putin timp pe drum, mai mult pentru bere; seri in care sa coboram in pantaloni scurti si slapi la bere. Ne distram grozav si reuseam sa minimalizam timpii morti ai zilei, cum ar fi intervalele orare in care dormeam, in care manacam, in care ne uitam la tv sau leneveam la calculator. NOUA! MAI MULT! TOOOT! Dar dimineata, durerea groaznica de cap ne facea sa uitam visele de pe bordura din fata clubului

Apoi am sperat la un duplex la periferie, cu un foisor in curte, o piscina si sezlonguri de ratan. Imi imaginam trandafiri si iasomie pe langa gard, dar si un visin si un cires in spate. Ea si-ar fi dorit si un catel retardat care sa ne strice gazonul

De curand am vazut un bloc nou, portocaliu, foarte aproape de job. Trandafirasii erau in ghivece pe balcon, ciresele poate la inceput de vara in frigider, catelul ar deveni o povara, cat despre ea... poate o sa reusim sa ne vedem o data pe luna la un ceai

Vise si planuri cat pentru o viata-ntreaga ne-au tinut treze in noptile sufocante... eram dependente una de cuvintele celeilalte, de perceptiile si principiile ce stateau drept fundament iubirii noastre O iubire ce ne-a conturat frumos, ne-a facut sa uitam de egoism impartind acelasi hanorac pe plaja, acceasi lamaie knd ne-a fost greata, aceeasi ultima tigare, precum si toate melodiile secrete

E absolut fascinant cum de fiecare data cand treci printr-o perioada cretina, fix inainte sa iti zdrobesti capul de primul perete, persoana potrivita vine si te ia de mana, iar tu te bucuri ca un cretin de interventia "divina" si uiti ca erai la un pas de suicid cu 1 secunda in urma

Astfel de persoane sunt capabile sa umple spatii enorme, si sa aduca fericire nemasurata... insa agonia ce te va cuprinde cand ele te vor parasi va fi inzecit mai mare decat cea ce v-a adus impreuna. Nu ne ramane decat sa fim recunoscatori pentru tot ceea ce-am trait, pentru persoanele fascinante pe care le-am cunoscut, chiar si pentru situatiile dificile peste care am trecut mai puternici, mai maturi, fortandu-ne de fiecare data limitele