doar azi... din nefericire... si doar putin... caci mai mult nu imi permite programul... ma intorc in trecut 10-15 ani si imi amintesc cum ma trezeam in vacanta si venea buni cu branza de vaci si smantana si margarete cu susan calde si manacam in curte, apoi adunam toate carpele si hainele rupte de prin casa si faceam hainutze papusilor, nu ma tinea mult si ma plictiseam, veneau copiii la mine si ne jucam de-a scoala, faceam leagane in nucul din gradina ( sub care sapam gropi pe care le umpleam cu noroi si le acopeream cu frunze pentru surorile Enache) seara jucam ratele si vanatorii sau de-a v-ati ascunselea, mai aveam si momente in care eram pedepsita in care stateam si ma uitam pe geam la copiii care se joaca pe strada si nu-mi doream decat sa ma fac mare si "sa le arat eu lor" Am apucat, din fericire, sa ma bucur de toate momentele alea si sa-mi traiesc copilaria asa cum a trebuit, asa cum e frumos, asa cum fratii mai mici n-au mai reusit si cum copiii nostri nu-si vor putea imagina. Am avut norocul sa cresc intr-o casa cu o curte enorma, cu livada si vie in spate, cu multi copii de varsta mea pe strada, stand pe o paturica la umbra si mesterind ceva, asta cand nu cadeam din copaci/ de pe garduri/ nu-mi juleam genunchii... Nu-mi trecea prin cap cat avea sa devina de complicat cativa ani mai tarziu... asa cum le placea parintilor sa-mi spuna, singurele griji erau sa invat bine la scoala si sa fiu cuminte. Floare la ureche as zice acum...E bine sa te poti intoarce la trecut, sa ai la ce, sa iti poti incarca bateriile in cateva minute, sa iti amintesti de Ziua Copilului, ca ai fost si tu unul odata si ca poti fi in continuare ori de cate ori poftesti!
Un comentariu:
Nena, la multi ani copilei din tine!
Trimiteți un comentariu