Iubirea de astazi, femeia usoara cu tarif de inger

Iar cand luminile se sting, jocurile se strang, birourile se inchid, si lumea pleaca fericita spre coltul sau de casa, iti greu sa intelegi cum de poate un oras gol sa te minta. Nu poate nimeni sa te oblige sa accepti o iubire de duzina ca si cum ar fi cea unica, cea destinata sa fie. Pentru ca iubirea se naste din sangele tau si se creeaza cu mainile tale si ale altuia. Ar trebui sa fie originala, cusuta cu ochii tai si genele tale, nu cu buzele si amintirea buzelor unei foste iubiri. Nu ar trebui sa te faca sa-ti pierzi sensul si identitatea de sine. Iubirea adevarata nu e romantiozitate, nici telenovela. Nici boala curata. Iubirea adevarata nu te face sa crezi in iubire si in lacrimi. Te face sa crezi mai ales in tine. Mai apoi, irevocabil, mai ales in celalalt.

Poate ca, in felul meu, am crezut in tine si te-am iubit, iubire. Acum tu spune-mi daca are sens ca eu sa te mai astept mai putin de-o viata. Sau sa te cumpar de pe acum la cel mai mic tarif posibil!?

Sursa

untitled

Am incercat sa-l urasc, sa-l transform in inchipuirile mele in cel mai mare nenorocit in viata, sa-mi repet obsesiv ca nu m-a meritat, ca nu a stiut sa aprecieze, sa-i atribui cele mai hidoase fete pe care un om le poate avea... apoi am incercat sa-mi reprim toate aceste sentimente, numai ca de fiecare data cand ma detensionam, dadeau navala peste mine, si ma ameteau, si-mi strangeau stomacul, si inima mi-o faceau sa bata in gat. Nu functiona strategia mea in mod cert.
Am mai inceput sa dau timpul inapoi in mintea mea si sa retraiesc aceleasi si aceleasi momente, de fiecare data cu alt final, cel fericit. Suferinta inutila si neproductiva. Pasul urmator ar fi fost cada si lama.
M-am mobilizat si am incercat sa-l recuceresc, sa fiu sincera, sa implor inca o sansa... sansa sa-l iubesc asa cum ar fi avut nevoie, cum mi-am dorit intotdeauna sa o fac, daca nu primau nevoile si alinturile mele. Dar inca nu stiu cum as putea sa-i explic unui om cu inima zdrobita, cu asteptarile inselate, cu visele calcate in picioare si cu increderea nimicita ca imi pare rau, ca am facut greseala vietii mele, ca singura nu pot functiona, ca zambetul o sa-mi ramana vesnic ciobit si ca am pierdut iubirea vietii mele din cel mai pur si cretin taking for granted...
Nu cred ca exista inca alaturarea de cuvinte care sa exprime durerea si neputinta pe care o simte un om intr-un moment ca asta... Moment in care realizeaza ca a avut tot ce si-a putut dori vreodata, plus detaliile care-ti sucesc mintile ireversibil, ca erau cei mai fericiti impreuna, ca "eu" nu valoreaza absolut nimic fara un "noi" a carei parte sa fie, ca nu s-au avut decat unul pe altul, ca s-au iubit in cel mai sincer si stupid mod cu putinta...
Mi-as scoate ochii, sa nu mai picure apa amara a deznadejdei si disperarii, mi-as dezlipi toata pielea de pe corp sa nu mai poarte urmele saruturilor si mangaierilor lui, as renunta la nas sa nu mai simt mirosul ce ma adormea in fiecare seara fericita in bratele lui, inima as da-o cuiva care sa o merite, pentru ca pe mine ma detesta si se zbate de fiecare data cand il simte aproape, vrea sa-mi sparga pieptul si sa se intoarca la cea langa care era atat de linistita... nici macar picioarele nu ma mai ajuta, ori de cate ori vreau sa o iau la fuga, sa ma ascund si sa ma scald in propriile regrete, se inmoaie si vor sa ma puna la pamant, sa raman acolo, sa vad ce-am facut, sa privesc cu atentie ochii in care am pus lacrimi nemeritate
Nu mai pot... nu mai pot decat sa-i respect decizia, sa ma incolacesc cand imi amintesc ca nu orice poate fi reparat, ca sufletele oamenilor nu pot fi curatate de murdaria cu care arunci in ele, ca ranile provocate ego-ului nu pot fi cusute, ca ai o singura sansa pe care daca nu o pretuiesti ii este pasata altcuiva
Singurul lucru demn in momentul asta mi se pare sa-l respect, sa fiu asa cum nu mi-am dorit, departe de el, sa-i dau dreptul la fericire, la vindecarea ranilor, la decenta pe care o merita.
Las in urma un om de care am fost indragostita nebuneste din prima pana in ultima clipa, dar in fata caruia n-am fost in stare sa o arat. La cuvinte ne pricepem cu totii... de-aia i-o si spuneam in toate formele si pe toate vocile Pamantului. Dar nu asta isi dorea, nu asta ii trebuia. Avea nevoie sa o simta si el, ca si mine in fiecare atingere, in fiecare privire, in fiecare strangere in brate sau tinut de mana. Am sa continui sa-i urlu in mintea mea cat de rau imi pare, cat de mult l-am iubit si cat de intreaga ma simteam langa el. Dar atat! Merita mult mai mult decat tortura asta... M-am bagat cu bocancii in viata unei persoane, doar ca sa i-o dau peste cap si sa fac dezastru in sufletul lui Imi pare atat de rau... dar dupa cum mi-a spus si el de atatea ori, niste cuvinte, oricat de atent ar fi alese, n-au cum sa repare niste rani atat de adanci...

destin

Nu! Niciodata! N-am sa mai las garda jos sperand ca nenorocitul si-a jucat toate cartile si ma lasa in sfarsit in pace...sa ma linistesc...sa-mi contemplez reusita...ipotetica de altfel...si asumata prea usor poate... Trei aşi... O mana la care multi viseaza... macar la un moment dat in viata... "All in" am zis! Numai ca nenorocitul a mers la cacealma si a profitat de entuziasmul fiintei care se trezeste dintr-o data in fata clipei marete la care viseaza de la prima numarare coerenta pana la 10. Respiratia mi se accelerase, campul vizual se ingustase...parca nu mai reuseam sa focalizez nimic in spatele celor cinci carti castigatoare...refuzam sa-mi mai controlez reactiile si chiar sa ma mai gandesc la ceva. TOTUL...era chiar in mana mea!
Dar el... ca un amant fenomenal...n-a incetat sa ma surprinda... Quinta royala!
...liniste...ochi rosii furiosi privesc cele cinci carti ordonate dupa culoare...
Am ramas ingenuncheata privindu-l cum imi ia toti banii, calculat, enervant de tacticos, fara sa se grabeasca... Prelungea parca momentele victoriase catre eternitate...
Inainte ca usa sa se inchida in urma-i, cu ultimele puteri l-am rugat "Macar bani de taxi poti sa-mi lasi?" Extrem de senin se intoarce si-mi lasa prima hartie ce-i pica in mana pe masa. 50Euro. Si fara ca macar sa apuce sa se indeparteze din nou, cu privirea-mi fixata la singura hartie ce-mi amintea de economiile de o viata-ntreaga mi-am desclestat din nou buzele, numai ca de data aceasta implorand "Revansa!"
Nici nu a avut incotro si s-a asezat din nou, de data asta ceva mai nervos. Nu-mi invatatsem lectia si asta il supara. Avea sa fie pe viata si pe moarte.

Birds

She was waitin` at the station, he was gettin` off the train, he didn't have a ticket so he had to run through the barriers, again. Well the ticket inspector saw him rushin` through. He said, girl you don't know how much i've missed you but we better run cause i haven't got the funds to pay this fine. She said fine.
So they ran out of the station and jumped onto a bus with two of yesterdays travel cards and two bottles of bud. And he said you look well nice.
Well she was wearing a skirt and he thought she looked nice and yeah she didn't really care about anything else because she only wanted him to think that she looked nice. And he did. But he was lookin' at her all funny in the eye she said c`mon boy tell me what you're thinkin` now don't be shy. He said alright i'll try.
Well the stars up in the sky and the leaves in the trees all the broken bits that make you trip up and grassy bits in between all the matter in the world is how much i like you
She said: What?
He said: Let me try and explain again...
Right birds can fly so high and they can shit on your head, they can almost fly into your eye, and make you feel so scared, but when you look at them and you see that they're beautiful that's how i feel about you!
She said: What?
He said: You!
She said: What are you talking about?
He said: You!
She said: Thanks I like you too!
He said: Cool!

o lume minunata

doar azi... din nefericire... si doar putin... caci mai mult nu imi permite programul... ma intorc in trecut 10-15 ani si imi amintesc cum ma trezeam in vacanta si venea buni cu branza de vaci si smantana si margarete cu susan calde si manacam in curte, apoi adunam toate carpele si hainele rupte de prin casa si faceam hainutze papusilor, nu ma tinea mult si ma plictiseam, veneau copiii la mine si ne jucam de-a scoala, faceam leagane in nucul din gradina ( sub care sapam gropi pe care le umpleam cu noroi si le acopeream cu frunze pentru surorile Enache) seara jucam ratele si vanatorii sau de-a v-ati ascunselea, mai aveam si momente in care eram pedepsita in care stateam si ma uitam pe geam la copiii care se joaca pe strada si nu-mi doream decat sa ma fac mare si "sa le arat eu lor" Am apucat, din fericire, sa ma bucur de toate momentele alea si sa-mi traiesc copilaria asa cum a trebuit, asa cum e frumos, asa cum fratii mai mici n-au mai reusit si cum copiii nostri nu-si vor putea imagina. Am avut norocul sa cresc intr-o casa cu o curte enorma, cu livada si vie in spate, cu multi copii de varsta mea pe strada, stand pe o paturica la umbra si mesterind ceva, asta cand nu cadeam din copaci/ de pe garduri/ nu-mi juleam genunchii... Nu-mi trecea prin cap cat avea sa devina de complicat cativa ani mai tarziu... asa cum le placea parintilor sa-mi spuna, singurele griji erau sa invat bine la scoala si sa fiu cuminte. Floare la ureche as zice acum...

E bine sa te poti intoarce la trecut, sa ai la ce, sa iti poti incarca bateriile in cateva minute, sa iti amintesti de Ziua Copilului, ca ai fost si tu unul odata si ca poti fi in continuare ori de cate ori poftesti!

to do list

• sa ies mai mult si sa nu mai lenevesc cu orele la tv cand oricum nu e nimic interesant de vazut si mai rau ma enervez
• sa citesc mai mult si sa nu mai dau vina pe el cand ma plictisesc
• sa nu mai plang atat de mult si atat de usor - si mai ales sa incetez sa sper ca oamenii se pot schimba. never! sau cel putin nu intr-un mod care sa ma bucure. ce mi-a placut din prima clipa o sa-mi placa la orice ora din zi sau din noapte si ce mi-a displacut instantaneu imi va crea aceeasi stare ori de cate ori are ocazia.
• sa nu mai mananc porcarii, sa gatesc mai mult, sa-mi iau bicicleta
• sa nu ma mai exteriorizez atat de mult, sa fiu mai echilibrata, si sa fac in asa fel incat sa nu mi se mai spuna mai des de o data pe luna ca sunt instabila psihic
• sa-i iau o prajitura cu ocazia zilei copilului
  
• sa las naibii tampeniile si sa ma apuc de invatat pt examenul de maine (si pt ca tot sunt in zona...)
• sa termin de scris licenta si implicit, facultatea si sa ma apuc finally de ceva cu adevarat misto, care sa nu ma mai faca sa ma simt de parca as pierde incontinuu timpul.

p.s.: happy b-day alanis :)

rêves-en-chocolat

Atunci pun mainile pe tastatura sa scriu ca il iubesc, ca are cel mai ametitor miros din lume si ca ratiunea mea se cufunda in el, ca am pierdut orice notiune a timpului [suntem in luna mai?], ca nu trece secunda in care sa nu ma intreb daca visez sau nu [si chiar de-ar fi asa ce-mi pasa?], ca vreau sa alergam desculti pe plaja, sa ne culcam dimineata si sa ne trezim la amiaza, zapada, vin fiert cu scortisoara, sa ma ridici cand cad, sa-ti pui piciorul in fata placii sa nu o iau la vale pe partie, sa-mi saruti nasul rosu si inghetat si atunci imi dau seama ca daca esti indragostit, scrii fraze nesfarsite, nu mai ai vreme sa pui punct, trebuie sa continui sa scrii, sa scrii, sa alergi mai repede decat inima ta, si fraza nu vrea sa se opreasca, dragostea nu are punctuatie, cand iubesti ajungi sa scrii lucruri interminabile, cand iubesti ai impresia ca lumea e mult prea mica pentru voi si dragostea voastra, fugim la Paris, je t'aime mon soleil, totul incepe din nou, nu mai suntem singuri, cerul este trandafiriu, fara tine nu eram nimic, in sfarsit respir, mergem pe deasupra trotuarului, la cativa centimetri deasupra solului, nimeni nu vede asta in afara de noi, suntem pe perne de aer, le zambim fara motiv francezilor, care ne iau drept inapoiati mintal, drept membrii ai unei secte, secta "celor care zambesc in stare de levitatie", acum totul a devenit atat de usor, faci un pas, pe urma altul, si asta-i dragostea, viata, gaufres scaldate in ciocolata, des croissants au petit déjeuner, nu ne terminam niciodata mancarea din farfurie, ocupati pana peste cap sa ne privim ochi in ochi, sa ne dezmirdam mainile, sa ne excitam, cred ca n-am mai dormit de zece zile, zece luni, zece ani, zece veacuri, mi-e de ajuns sa respir si sa te privesc, e pentru totdeauna, pentru totdeauna si pe vecie, e nemaipomenit, uluitor, n-am mai trait niciodata asa ceva, simti ceea ce simt eu? n-ai sa ma poti iubi niciodata atat cat te iubesc eu , nu, eu te iubesc mai mult decat ma iubesti tu, ba nu, eu, bine, amandoi, este atat de minunat sa devii complet cretin, e ca efectul unei pastile de extasy care nu s-ar opri niciodata, ca un raspuns unic la toate intrebarile, uiti de toate, te nasti in fiecare secunda, te afli intr-un prezent perpetuu, senzual, sexual, adorabil, invincibil, esti constient ca aceasta dragoste va salva lumea, eu musc dintr-o piersica coapta, sucul ei mi se prelinge pe piept, oh! la dracu' dragoste, dragoste neincetat, de trei, de patru, de cinci ori pe zi, durere, orgasm, e luuuung, e puteeeeernic, n-am vizitat niciun monument din orasul asta, te ador, dragostea mea, in ce zi suntem?